Biserica „Hristos Împăratul”, anul 1935. Număr de patrimoniu 257-if. Monument de valoare locală. Este situată în orașul Ivano-Frankivsk, str. Nezalezhnosti, nr. 181.
Mănăstirea Vasiliană de călugări din Stanislaw și biserica „Hristos Împăratul” au devenit ultimele centre spirituale și de rugăciune din Galiția, deschise înaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Înființarea unei mănăstiri la Stanislaw s-a numărat printre cele mai fierbinți dorințe ale episcopului titular Hryhoriy Komyshyn. Vlădica îi susținea, pe toate căile, pe călugării vasilieni și, în condițiile politice și economice dificile din anii `30 ai secolului XX, le-a le-a încredinţat acestora organizarea vieții pastorale a credincioșilor din cartierul „Maizli”. Călugării vasilieni au reușit să-i mobilizeze pe enoriași la construcția bisericii și a mănăstirii. Prin exemplul lor de slujire călugărească transmiteau cultura înaltei spiritualități creștine și devotamentul față de biserică și popor.
Înființarea bisericii și a mănăstirii Părinților Vasilieni are o istorie veche. În perioada administrației austriece, consiliul public al localității Kneahynyn-Colonia (Maizli) a donat un teren pentru construcția casei de lectură a Societății „Prosvita”. Pe acest teren s-au ridicat, ulterior, clădirile bisericii și mănăstirii Părinților Vasilieni. Lăcașul a fost construit în stil bizantin, cu cinci cupole (după modelul catedralei „Sfânta Sofia)”, autorul proiectului fiind arhitectul Oleksandr Pezhansky din Lviv. Construcția bisericii a început în anul 1928 și s-a finalizat în 1935.
Biserica a fost sfințită și prima slujbă în ea s-a oficiat în anul 1935. În anul 1957 biserica a fost închisă, clădirea fiind cedându-i-se unui centru de colectare. Mai târziu, în ea a funcționat un depozit de mobilă, apoi Arhivele Statului.
După ieșirea bisericii greco-catolice ucrainene din ilegalitate, biserica mănăstirii a fost restituită comunității „Sfântul Vasile cel Mare”. La 24 iunie 1989, lăcașul a fost sfințit, apoi renovat.
