Complexul mănăstiresc Sf. Ioan cel Nou din Suceava, cod SV-II-a-A-05469. Situat pe strada Ion Vodă Viteazul nr. 2, în centrul orașului, pe drumul de acces spre Cetatea de Scaun.
În 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) includea Biserica Sf. Ioan cel Nou din Suceava, împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei (Arbore, Pătrăuți, Moldovița, Probota, Sucevița, Humor și Voroneț), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul „Bisericile pictate din nordul Moldovei”.
Construirea bisericii de plan treflat a început în 1514, în vremea domnului Bogdan al III-lea (1504-1517), fiul lui Ștefan cel Mare, fiind finalizată în 1522 de către fiul lui Bogdan al III-lea, Ștefan al IV-lea sau Ștefăniță (1517-1527).
Moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, element de atracție pentru turismul religios, sunt aduse aici în 1589.
Pictura interioară a bisericii datează fie din vremea lui Ștefan al IV-lea/Ștefăniță (1517-1527), fie din vremea lui Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546). Rețin îndeosebi atenția frescele cu temele Împărtășania Apostolilor, Înălțarea la cer a lui Hristos, Deisis – Iisus Hristos cu Maica Domnului și Sf. Ioan (altar), Buna Vestire, Răstignirea (naos), Maica Domnului Glicofilusa = Dulce Iubitoare (pridvor, deasupra ușii de intrare în pronaos).
