Muzeul apelor „Mihai Băcescu”, monument de for public de importanță națională situat pe str. Nicolae Beldiceanu, inaugurat la 17 august 1982 ca muzeu de științe naturale, dobândindu-și actuala denumire la 28 martie 1993.
Este singurul muzeu din România consacrat formelor de viață din apele terestre și din mările și oceanele lumii, conținând o serie de piese considerate de specialişti drept „excepţii în domeniu”.
Patronul spiritual și organizatorul muzeului, Mihai Băcescu (1908-1999) a fost un oceanolog de talie mondială (cel mai mare specialist al României în acest domeniu), participant la diverse expediții științifice în Marea Caraibelor, Marea Mediterană, Marea Neagră, Oceanul Atlantic, Oceanul Indian și Oceanul Pacific. A adus, personal, sute de animale din cele trei oceane vizitate, care se află astăzi în colecțiile muzeului. Exemplarele în cauză provin din 46 de puncte ale globului – foarte multe din Mauritania, dar și din Havana, Dakar, Cairo, Djibouti, Golful Aden, Muntele Eschimoșilor etc.
Circa 700 de exemplare adunate de Nicolae Băcescu în timpul expedițiilor sale în oceanele Atlantic, Indian și Pacific constituie unicate muzeale: bureți de mare, corali, scoici producătoare de perle, calmari, homari, stele și arici de mare, sturioni, șerpi veninoși, broaște țestoase, crocodili.
În muzeu mai este expusă o trăsurică unicat în lume, confecționată timp de 35 de ani numai cu ajutorul briceagului de către Leon Comnino, expusă în premieră, în 1937, la expoziția universală de la Paris.
Un alt element de maximă atracție este un glob, unic în lume, realizat artizanal în perioada 1982-1986 și care prezintă, pe lângă relieful uscatului, configurația reliefului subacvatic. Globul în cauză are o scară de 1:8.100.000, scara înălțimilor și adâncimilor fiind de 1 cm = 2.000 metri.
