Mănăstirea Putna, cod SV-II-a-A-05595. Denumită de poetul național al românilor, Mihai Eminescu, drept „Ierusalimul neamului românesc” este un monument de valoare internațională, situat în satul Putna (33 km distanță de Rădăuți și 64,3 km de Suceava).
Destinată a fi necropolă domnească de către Ștefan cel Mare (1457-1504), construcția bisericii a fost inițiată în 1466 și finalizată în 1469, zidul de incintă fiind realizat în 1481.
Actuala înfățișare a bisericii mănăstirii Putna datează din secolul XVII. De plan treflat, păstrează componentele bisericilor moldovenești de secol XV-XVI, având un pridvor închis (adăugat înainte de 1484), gropniță (camera mormintelor), naos (cu abside laterale) și altar.
Cele mai importante piese din muzeul mănăstirii sunt Tetraevangheliarul de la Humor din 1473, iluminat și având un portret al lui Ștefan cel Mare, acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop, executat în 1477 și considerat cel mai vechi portret brodat din arta moldovenească, o ferecătură din 1488 a craniului Sfântului Ghenadie, o cruce din lemn de chiparos confecționată în 1503, considerată a fi cea mai veche de pe teritoriul României etc.
Un alt element de atracție al mănăstirii pentru turismul religios este icoana considerată făcătoare de minuni „Maica Domnului cu Pruncul”, adusă, conform tradiției, de către Maria de Mangop în 1472.
