Salina din Cacica, monument de for public de importanță națională situat în satul Cacica, la 37 km distanță de Suceava, reflectă elocvent tradiția multiculturală a Bucovinei.
Numele satului derivă din cuvântul polonez kaczka (rață). Autoritățile imperiale austriece au adus, în 1788, circa 20 de familii poloneze de la salinele Wieliczka (lângă Cracovia) și Bochnia și 4 familii de ucraineni din Svirsk (astăzi Svirșkivți, regiunea Khmelnytsky, Ucraina), specializați în minerit și defrișări.
În prezent, majoritatea populației acestui sat este formată din români (circa 74%). Există însă și comunități poloneze și ucrainene semnificative (circa 20% și, respectiv, 5% din totalul locuitorilor).
Salina a fost dată în funcțiune în 1791, intrând în circuitul turistic oficial din Bucovina începând cu a doua jumătate a sec. al XIX-lea.
Accesul la obiectivele turistice din salină se face coborând pe niște trepte de brad mineralizat de saramura pătrunsă în lemn, vechi de peste 200 de ani.
Obiective turistice: Muzeul Sării (cu diverse artefacte de epocă – în clădirea administrației); capela romano-catolică Sf. Varvara/Barbara (în salină, 21 m adâncime); capela ortodoxă (în salină, la 35 m adâncime); Lacul Sărat (la adâncimea de 35 m); Sala de Dans (adâncime 35 m).
Capela „Sf. Varvara/Barbara”, cu amvonul, crucea și altarul sculptate în sare, a fost amenajată în 1803 și resfințită în 1904 de către arhiepiscopul din Liov (ucr. Lviv), Józef Bilczewski. Anual, pe data de 4 decembrie, este oficiată o liturghie comună de către preoții romano-catolic, greco-catolic și ortodox din localitate, în onoarea sfintei protectoare a minerilor.
Lacul Sărat, săpat manual de către mineri, este unic în România.
